Publicaţii

Prefata Monografiei Bisericii Bucium

Buciumul a fost negresit un loc de rugaciune si de afirmare romaneasca, unde domnitorul Ioan Teodor Callimachi si fratele sau Mitropolitul Gavriil Callimachi vor fi petrecut multe din clipele lor de ragaz duhovnicesc. De aceea, au construit aici un altar de rugaciune si de rezistenta romaneasca, in acea tulbure perioada din istoria acestui tinut romanesc, datorita distrugerilor produse de razboaiele turco-ruse.
Codrii Buciumului, ca si Codrii Chisinaului, au insemnat un natural zid de aparare in fata nenumaratelor puhoaie de navalitori revarsati din intinsa stepa de dincolo de Nistru. Iata de ce acesti codri au fost induhovniti de ruga celor ce slujeau altarele inaltate in acesti codri.
De la viile care au luat locul acestor paduri seculare, dar si de la buciumele care anuntau ivirea oericolelor pustiitoare, se va fi ales pentru acest tinut situat la marginea Iasului numele de Bucium.
Este deosebit de important – si monografia subliniaza acest fapt – ca biserica a fost inaltata in acea perioada de formare a constiintei nationale, care in mod fericit – cum spune N. Iorga – coincide cu inflorirea neoisihasmului paisian; atunci a avut loc o renastere nationala, dar si o reinnoire a vietii bisericesti. […]
Monografia, in aceste vremuri de accentuare a unui neoliberalism economic, ce aduce o degradare a valorilor credintei, dar si o impunere a unei globalizari culturale, vine sa reafirme nevoia de a ne pastra identitatea morala prin marturisirea Ortodoxiei stramosesti.
Parintele Dumitru Carp si grupul de inimosi care au facut ca bisericuta domneasca din Bucium sa cunoasca o noua inflorire, merita nu numai un cuvant de apreciere, ci si o intelegere a ceea ce ni se propune ca simbol de renastere culturala la inceput de mileniu trei; biserica si slujitorii ei nu pot lipsi din aceasta grea truda de redescoperire a radacinilor noastra spirituale prin care facem parte din cultura si spiritualitatea europeana. Ortodoxia si trecutul ei nu pot fi excluse dintr-o Europa unita; identitatile comunitare sunt o realitate care va da trainicie unei Europe care isi va redescoperi redacinile crestine.
Marturisesc o convingere care m-a stapanit facand lectua monografiei: cred ca acest inceput va da curaj si altor preoti si intelectuali sa dedice monografii localitatilor moldovene, prin care sa oglindeasca importanta contributie a Bisericii – impreuna cu Scoala si cu Familia crestina – la afirmarea noastra ca neam in deplina armonie cu natiunile europene, ale caror nume nu sunt prezente numai la Bucium si in imprejurimile iesene, ci peste intreg cuprinsul romanesc situat la est de Carpati. Aceste ctitorii de suflet si darzenia celor care le-au infaptuit si aparat ne-au dat taria sa rezistam – cum spune cronicarul – in “calea tuturor rautatilor” ce s-au abatut peste neamul romanesc de-a lungul veacurilor.
Apoi, nu trebuie uitat ca Buciumul, prin prezenta si a altor confesiuni, devine un simbol de ecumenicitate; Ortodoxia a fost dintotdeauna ecumenica. Nu numai in intalnirile internationale, ci si la ea acasa.
Fie ca la inceputul acestui mileniu, pe care-l dorim sa fie unul al reconcilierilor crestine – cum spune adeseori Inalt Prea Sfintil Mitropolit Daniel al Moldovei si Bucovinei -, Buciumul sa fie o chemare spre implinirea rugaciunii-testament a Mantuitorului nostru Iisus Hristos, “ca toti sa fie una”. Unitatea dintre crestini este lucrarea Sfantului Duh; cred ca nu intamplator bisericuta din Bucium are hramul “Pogorarea Sfantului Duh”.
Monografia, prin sublinierile cu talc simbolic, se constituie intr-o fericita chemare de redescoperire de sine, adesata tuturor celor ce-i vor parcurge paginile sau vor cunoaste pe viu bogatia vietii care a inflorit in expresia de inchinare ortodoxa, intre dealurile si viile de la Bucium.

Pr. Dr. V. Nechita