Ctitori

Ioan Teodor Callimachi, fratele sau Gavril Mitropolitul, fiul sau Grigore si toata familia voievodala au fost ctitori la Bucium: primul ridicand biserica, al doilea ispravind lucrarea inceputa de tatal.
Lipsa condeielor face ca aproape doua veacuri sa nu se fi scris nimic despre cei pe care suntem datori sa-i amintim si pentru care trebuie sa ne rugam.
Biserica din Bucium, in forma de trefla, cu peretii din caramida cu acoperisul din lemn cu invelitoare din sindrila, timp de 240 de ani de existenta, a suferit mai multe modificari si adaugiri pentru o mai buna functionalitate si imbunatatire a esteticii, atat in interior cat si in exterior.
Astfel, in anul 1874, pe vremea preotului Pavel Hanganu, la biserica s-au facut reparatii capitale “fiind zugravita pe toti peretii”, iar pe catapeteasma au fost pictate icoane de lemn. In anul 1887, s-a construit din piatra, caramida si lemn pridvorul cu turnul-clopotnita, schimbandu-se intrarea in biserica. de intrare de pe peretele sudic al pronaosului a fost zidita, dar pisania a ramas la locul ei.
In anul 1893, pardoseala interioara din lespezi de piatra a fost inlocuita cu dusumeaua din scanduri groase. Tot atunci Petru si Sofia Talmaciu au donat strana Maicii Domnului si icoana ferecata in argint.
In anul 1904, s-a construit din lemn “cafosa” pentru cor, iar in anul 1927, s-au ancorat in fier peretii de la naos si altar.
Reparatii curente interioare si exterioare, cu ajutorul enoriasilor s-au efectuat in anii 1939, 1950 si 1953, pe vremea parintelui Agapie Condurache.
Intre anii 1993 si 1998 la biserica din Bucium s-au facut reparatii capitale si o echipa de zece pictori, condusa de Virgil Moraru (avand in componenta ei si pe plasticul Radu Luca) a pictat biserica. Dupa ce din cheltuiala crestinilor, biserica a fost racordata la reteaua de gaze naturale, domnul Mirica Dodan si domnul Constantin Nichifor, ajutati de alti crestini – intre care remarcam pe domnul consilier Pavel Popescu – au introdus incalzire centrala. A fost refacuta toata instalatia electrica, iar calotele semisferice de pe naos si pronaos, precum si toate romanatele au fost legate cu armaturi consolidate.
Doi crestini au daruit tabla galvanizata pentru acoperisul bisericii. Si dupa ce s-a inlocuit toata sarpanta si asteriala biserica a fost acoperita cu tabla.
Turla-clopotnita a fost suprainaltata cu 2 metri si cu bunavointa si ajutorul domnului Mirica Dodan s-au executat tencuieli si zugraveli exterioare, dupa un plan al domnului arhitect Vasile Nacu.
Tot domnul Mirica Dodan a platit tencuielile interioare si toata pictura realizata cu multa maiestrie, care creeaza, prin cromatica si blandetea chipurilor, o adevarata incantare celui ce o admira.
Pe 14 iunie 1998, in fruntea unui sobor de preoti Inalt Prea Sfintitul Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, a resfintit biserica, a binecuvantat pe toti cei care au contribuit la aceasta reinnoire si infrumusetare a bisericii, daruind domnului Mirica Dodan diploma de vrednicie a “Stefan cel Mare si Sfant” si parohului Dumitru Carp rangul de iconom stavrofor.
Cu multa discretie dar si cu multa vrednicie Consiliul parohial condus de domnul epitrop Gheorhe Radut, precum si de membrii Comitetului parohial au muncit si mai departe, continuand lucrarile de infrumusetare a sfintei biserici.
Astfel, domnul Costel Arnautu a ridicat din temelie o casa – praznicar cu cerdac, spre pomenirea fiului Codrin-Lucian rapus de o boala necrutatoare.
Biserica si satul Bucium au un cimitir bine intretinut, ingijit, curat; aici isi dorm somnul de veci multe personalitati ce si-au legat numele de biserica din Bucium.
Desi satul Bucium este atestat documentar din anul 1467, exista dovezi arheologice ca si pana atunci au existat o bisericuta si un cimitir in aceeasi zona a satului Bucium, a caror vechime se pierde in negura vremurilor.
In cimitir, se afla mormintele unor personalitati istorice. Langa altarul bisericii este ingropat Banul Carp Galescu, probabil strabunicul omului de cultura si unul din intemeietorii Societatii “Junimea” din Iasi, P. P. Carp, iar in latura de nord a cimitirului se gaseste un monument ridicat in cinstea eroilor romani cazuti pentru intregirea si apararea patriei in cele doua razboaie mondiale.
Acest edificiu istoric bisericesc are in dotarea sa obiecte de o valoare inestimabile artistica si documentara pentru cultura romaneasca, intre care un potir de argint cu inscriptie in limba greaca, datand din 1834, precum si manuscrisul in original al lui Udriste Nasturel de Fierasti, care este o traducere din slavona a romanului Varlaam si Ioasaf, realizat pe la 1648-1649, scris intr-o frumoasa si dulce romaneasca a acelei vremi.