Autor: admin

Dezbatere pe tema „Contracepţie şi avort“

Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români – filiala Iaşi a organizat joi, 4 iunie 2009, în Sala „Dr. Iustin Moisescu“ a Centrului Eparhial Iaşi, o dezbatere pe tema „Contracepţie şi avort“. Dezbaterea a avut loc în cadrul Programului „1 iunie – Ziua copilului născut şi nenăscut“, prin Proiectul „Dreptul la viaţă“ al ASCOR, filiala Iaşi.

La dezbaterea „Contracepţie şi avort“, moderată de pr. asist. dr. Ioan Valentin Istrati, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, au participat prof. dr. Pavel Chirilă, preşedintele Asociaţiei Filantropice Medicale „Christiana“ din Bucureşti, pr. Ioan Antoci, misionar în cadrul Spitalului Municipal de Urgenţe Roman, dr. Pintilie Radu, medic specialist ginecolog, Maternitatea „Cuza-Vodă“ din Iaşi, pr. prof. dr. Ioan Teşu, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, pr. Dumitru Carp, paroh la Biserica „Pogorârea Sfântului Duh“ Bucium, din Protopopiatul Iaşi 2, avocat Cezar Axinte, Fundaţia „Sfinţii Martiri Brâncoveni“ din Constanţa, Bogdan Alexandru Popescu, coordonatorul Proiectului „Dreptul la viaţă“, şi pr. Dănuţ Damaschin, misionar în cadrul Maternităţii „Cuza-Vodă“, Iaşi.

„Dacă o femeie moare la naştere, este mântuită“

În deschiderea întrunirii, pr. asist. dr. Ioan Valentin Istrati a afirmat că viaţa unui copil începe în momentul în care este conceput. Mai mult de atât, copilul poate auzi sau comunica. „Copilul născut sau nenăscut este fiu al lui Dumnezeu după har. Viaţa intrauterină este viaţă adevărată. Copilul nenăscut poate simţi, poate auzi, poate comunica cu cei din jurul său“, a explicat pr. asist. dr. Ioan Valentin Istrati. Prof. dr. Pavel Chirilă a făcut referire, în cuvântul său, la textul din Sfânta Scriptură care spune că femeia se mântuieşte prin naşterea de prunci. „Toţi duhovnicii pe care i-am întrebat m-au trimis la versetul biblic care spune că femeia se mântuieşte prin naştere de prunci. Dacă o femeie moare la naştere, este mântuită. Sfântul Maxim Mărturisitorul a lămurit o dispută cu privire la trimiterea sufletului în noua persoană. Argumentele teologice şi filosofice ale acelei vremi au demonstrat că sufletul este trimis de Dumnezeu în momentul unirii celor două celule. Atunci apare persoana umană“, a spus prof. dr. Pavel Chirilă.

„Viaţa omului începe de la zămislire“

Avocatul Cezar Axinte a explicat faptul că dreptul la viaţă nu poate fi dat de legiuitor, iar, din punct de vedere juridic, pentru ca o persoană să poată fi ucisă trebuie ca mai întâi, în mentalul colectiv, să se producă o degradare. „Această degradare s-a produs prin mai multe manipulări verbale succesive. Dacă acceptăm termenul juridic de «drept la viaţă», ar însemna că cineva ne dă acest drept. Acest drept nu poate fi dat de cel care făureşte legea. Acesta nu este un drept, ci este un bun care poate fi dat numai de acela care poate să-l şi ia. Antonimul vieţii nu este moartea, ci nefiinţa. Pentru a putea să ucizi un om trebuie să-i dai o definiţie de sub-om, adică să nu aibă caracteristici umane“, a subliniat avocatul Cezar Axinte.

Spitalul din Roman, primul din România unde nu se mai fac avorturi

Pr. prof. dr. Ioan Teşu a tras un semnal de alarmă afirmând, în urma prezentării unei statistici privitoare la numărul de avorturi din România şi din lume, că familia se află într-o perioadă de criză. „O statistică de săptămâna trecută arată că 58% dintre românce au săvârşit măcar un avort, că 32% dintre ele au făcut două avorturi, 29% au făcut între trei şi cinci avorturi şi puţin peste 12% au făcut peste cinci avorturi. Anual, în lume se fac între 30 şi 55 de milioane de avorturi, iar la fiecare 30 de secunde este avortat un copil. Ne aflăm într-o plină perioadă de criză a familiei; în urmă cu trei luni de zile, citeam opinia unui parlamentar britanic, care considera cuplurile care nasc mai mult de doi copii ca fiind iresponsabile“, a spus pr. prof. dr. Ioan Teşu. La masa rotundă a luat cuvântul şi pr. Ioan Antoci, care a mărturisit cum a reuşit să convingă medicii de la Spitalul Municipal din Roman să nu mai facă întreruperi de sarcină. „Acest rezultat, ca primul spital din România unde nu se mai fac avorturi să fie la Roman, a fost obţinut prin colaborarea cu tot colectivul din spital. N-am făcut această acţiune cu termeni brutali. Le-am spus că nu sunt obligaţi să respecte legea. Legea nu obligă pe medici să facă avort, ci îi dă dreptul femeii să facă avort. În Spitalul din Roman existau cinci camere pentru «avort la cerere». Acum, acele camere au fost desfiinţate“, ne-a informat pr. Ioan Antoci.

În partea a doua a dezbaterii, studenţii prezenţi în Sala „Dr. Iustin Moisescu“ au adresat întrebări invitaţilor.

Sursa

Discuţii despre conflictul între generaţii

În parohia „Pogorârea Sfântului Duh“ – Bucium din Iaşi au loc, în această perioadă a Postului Mare, o serie de activităţi în care sunt implicaţi enoriaşii. Acestea sunt menite să răspundă nevoilor unor categorii de credincioşi din parohie, dar şi din altele. Astfel, miercuri 9 aprilie a.c., la biserica parohială, după slujba Deniei, în cadrul căreia s-a citit Canonul Sfântului Andrei Criteanul, preotul paroh Dumitru Carp a organizat o întâlnire a credincioşilor de toate vârstele, în cadrul căreia s-a discutat despre conflictul între generaţii şi despre modul cum se poate elimina acest conflict, care de multe ori produce probleme în sânul familiilor.

Rugăciunea ajută la ameliorarea conflictului

Discuţiile pe marginea problemei conflictului între generaţii au fost precedate de un mini-concert la vioară susţinut de unul dintre copiii prezenţi în Biserica „Pogorârea Sfântului Duh“, elevul Alin Isaincu. „Conflictul între generaţii este cauza multor probleme care apar în familii şi cred că este foarte important ca părinţii să fie conştienţi că tinerii au alte mentalităţi şi sunt altfel educaţi, iar pe de altă parte, copiii nu trebuie să uite să acorde respectul cuvenit părinţilor şi, în acelaşi timp, să-i înţeleagă şi să le asculte sfaturile“, a spus părintele Carp, moderatorul discuţiilor. Tinerii şi bătrânii au fost aşezaţi la două mese diferite – faţă în faţă – pentru a sugera eventuala distanţă între generaţii, dar faptul că cele două grupuri se aflau sub acelaşi acoperiş al sfântului lăcaş sugerează faptul că „prin rugăciune, se rezolvă orice problemă“, după cum a spus părintele Carp.

Concert de binefacere

După discuţii şi exemple oferite de credincioşi, prin care s-a arătat că, atunci când există bunăvoinţă şi credinţă în Dumnezeu, dispare orice conflict, de orice natură din familii, s-a întocmit o listă cu familiile sărace din parohie, care vor fi ajutate în preajma sărbătorii Paştelui, cu pachete cu alimente, îmbrăcăminte şi obiecte de uz casnic. De asemenea, s-a hotărât ca un grup de enoriaşi, însoţit de preotul paroh, să meargă în această perioadă la Căminul de Bătrâni de la Bogdăneşti, unde sunt internaţi 80 de bătrâni în condiţii grele, pentru a le duce alimente, materiale de curăţat oferite de un sponsor generos. „Vom organiza, de Izvorul Tămăduirii, un concert de muzică religioasă, susţinut de corurile bisericilor «Sf. Nicolae» Domnesc, «Sf. Nicolae» – Socola şi «Sf. Apostoli Petru şi Pavel» – Bărboi, pentru a colecta banii necesari ajutorării unor enoriaşi suferinzi“, a anunţat părintele Carp. De asemenea, la parohia ieşeană se lucrează la un proiect unic: amenajarea unui „hospice“, un spaţiu în care persoanele bolnave de cancer, aflate în ultimul stadiu, primesc consiliere de la un preot, un medic şi un psiholog şi participă la diverse activităţi. „Avem sprijinul unui psiholog, al unui medic, avem spaţiul necesar, urmează să amenajăm şi să ne dotăm cu cele necesare acestui centru, iar în viitorul apropiat sperăm să inaugurăm acest centru“, ne-a declarat pr. Dumitru Carp.

Sursa

Publicaţii

Prefata Monografiei Bisericii Bucium

Buciumul a fost negresit un loc de rugaciune si de afirmare romaneasca, unde domnitorul Ioan Teodor Callimachi si fratele sau Mitropolitul Gavriil Callimachi vor fi petrecut multe din clipele lor de ragaz duhovnicesc. De aceea, au construit aici un altar de rugaciune si de rezistenta romaneasca, in acea tulbure perioada din istoria acestui tinut romanesc, datorita distrugerilor produse de razboaiele turco-ruse.
Codrii Buciumului, ca si Codrii Chisinaului, au insemnat un natural zid de aparare in fata nenumaratelor puhoaie de navalitori revarsati din intinsa stepa de dincolo de Nistru. Iata de ce acesti codri au fost induhovniti de ruga celor ce slujeau altarele inaltate in acesti codri.
De la viile care au luat locul acestor paduri seculare, dar si de la buciumele care anuntau ivirea oericolelor pustiitoare, se va fi ales pentru acest tinut situat la marginea Iasului numele de Bucium.
Este deosebit de important – si monografia subliniaza acest fapt – ca biserica a fost inaltata in acea perioada de formare a constiintei nationale, care in mod fericit – cum spune N. Iorga – coincide cu inflorirea neoisihasmului paisian; atunci a avut loc o renastere nationala, dar si o reinnoire a vietii bisericesti. […]
Monografia, in aceste vremuri de accentuare a unui neoliberalism economic, ce aduce o degradare a valorilor credintei, dar si o impunere a unei globalizari culturale, vine sa reafirme nevoia de a ne pastra identitatea morala prin marturisirea Ortodoxiei stramosesti.
Parintele Dumitru Carp si grupul de inimosi care au facut ca bisericuta domneasca din Bucium sa cunoasca o noua inflorire, merita nu numai un cuvant de apreciere, ci si o intelegere a ceea ce ni se propune ca simbol de renastere culturala la inceput de mileniu trei; biserica si slujitorii ei nu pot lipsi din aceasta grea truda de redescoperire a radacinilor noastra spirituale prin care facem parte din cultura si spiritualitatea europeana. Ortodoxia si trecutul ei nu pot fi excluse dintr-o Europa unita; identitatile comunitare sunt o realitate care va da trainicie unei Europe care isi va redescoperi redacinile crestine.
Marturisesc o convingere care m-a stapanit facand lectua monografiei: cred ca acest inceput va da curaj si altor preoti si intelectuali sa dedice monografii localitatilor moldovene, prin care sa oglindeasca importanta contributie a Bisericii – impreuna cu Scoala si cu Familia crestina – la afirmarea noastra ca neam in deplina armonie cu natiunile europene, ale caror nume nu sunt prezente numai la Bucium si in imprejurimile iesene, ci peste intreg cuprinsul romanesc situat la est de Carpati. Aceste ctitorii de suflet si darzenia celor care le-au infaptuit si aparat ne-au dat taria sa rezistam – cum spune cronicarul – in “calea tuturor rautatilor” ce s-au abatut peste neamul romanesc de-a lungul veacurilor.
Apoi, nu trebuie uitat ca Buciumul, prin prezenta si a altor confesiuni, devine un simbol de ecumenicitate; Ortodoxia a fost dintotdeauna ecumenica. Nu numai in intalnirile internationale, ci si la ea acasa.
Fie ca la inceputul acestui mileniu, pe care-l dorim sa fie unul al reconcilierilor crestine – cum spune adeseori Inalt Prea Sfintil Mitropolit Daniel al Moldovei si Bucovinei -, Buciumul sa fie o chemare spre implinirea rugaciunii-testament a Mantuitorului nostru Iisus Hristos, “ca toti sa fie una”. Unitatea dintre crestini este lucrarea Sfantului Duh; cred ca nu intamplator bisericuta din Bucium are hramul “Pogorarea Sfantului Duh”.
Monografia, prin sublinierile cu talc simbolic, se constituie intr-o fericita chemare de redescoperire de sine, adesata tuturor celor ce-i vor parcurge paginile sau vor cunoaste pe viu bogatia vietii care a inflorit in expresia de inchinare ortodoxa, intre dealurile si viile de la Bucium.

Pr. Dr. V. Nechita